Istoria autoturismelor hybrid

Istoria autoturismelor hybrid

Toyota Prius (1997) este considerat primul hybrid, dar belgianul Henry Pieper îl avea în anul 1899.

Până de curând, am folosit termenul „hibrid”, pe care l-am putea traduce literal din latină prin „mixt”. Toyota, care a pus bazele tendinței odată cu introducerea primului Prius în 1997 și încă conduce în numărul de modele și vânzări. Peste 9.000.000 de hibrizi s-au vândut în toată lumea din 1997, dintre care 7 milioane sunt modele Toyota. Dar este mult mai puțin cunoscut faptul că în momentul prezentării modelului Prius, mai erau doar doi ani până la sărbătorirea a 100 de ani de la prima mașină hibrid, tehnologia a existat de mult timp, cu excepția faptului că toate condițiile pentru crearea mașinilor hibrid cu adevărat de succes nu au fost create.

Istoria autoturismelor hybrid – Înainte de a vă povesti pe scurt această istorie uitată a mașinilor hibride, să explicăm pe scurt despre ce este vorba. Un propulsor hibrid este o combinație de motor cu ardere internă (benzină sau diesel) și electric. Este util, deoarece mașina folosește în principal o cantitate mică de energie și doar ocazional întreaga energie de propulsare. Acest lucru este rău pentru echilibrul energetic, deoarece reduce eficiența și crește rezistența (masa mai mare, rezistența la frecare și pierderile de căldură și aerodinamica mai proastă datorită motorului mai mare). Atunci când este combinat cu un motor electric, acesta poate fi mai mic și mai slab, dar totuși suficient pentru o conducere normală și, cu accelerație și urcări mai mari, se folosește impulsul de conducere de la motorul electric. 

Primele vehicule hibride au fost construite în țări pe care nu le considerăm ca fiind superputerile industriei auto de astăzi, Belgia și Austria. Majoritatea surselor citează Lohner-Porsche, una dintre primele construcții ale ingeniosului Ferdinand Porsche din 1901 ca fiind primul hibrid, însă mica fabrică belgiană Pieper și-a prezentat modelul cu doi ani mai devreme. În timpul condusului normal, motorul pe benzină reîncarcă bateriile și, la solicitări mai mari, cum ar fi urcarea, ambele motoare au funcționat împreună. Problema maselor mari de baterii nu a fost rezolvată în mod satisfăcător și ambele fabrici s-au concentrat în primul rând pe camioane și autobuze.

Henry Pieper (1840-1898), inventatorul și producătorul de arme cu rădăcini germane de la Herstal, în Belgia, a început să lucreze la o mașină hibridă încă din 1895, pe care fiul său Nicolas o va finaliza în 1899, cu doi ani înainte de Porsche! Producția mărcii Pieper a rămas fidelă modelelor electrice și pe benzină, dar conform brevetelor Pieper din 1906, a început să funcționeze un nou brand, numit destul de confuz Auto-Mixte, deși nu avea nicio legătură cu modelul Lohner-Porsche numitul Mixte. Tehnologia hibridă era mai potrivită pentru camioane, care formau coloana vertebrală a producției, dar până la sfârșitul producției, în 1912, au fost oferite și autoturisme. Auto-Mixte a produs relativ puține mașini, cu probleme de greutate și preț, iar din 1911, au fost vândute sub marca Pescatore, până când au fost preluate de renumita fabrică Imperia.

Dr. Ferdinand Porsche, cu mult înainte de Volkswagen, a încredințat lumii inovații îndrăznețe pentru fabrica Ludwig Lohner. El a construit pentru prima dată o mașină electrică în 1900, cu motoare electrice montate pe roțile din față, care urmau să fie produse în aproximativ 65 de exemplare, iar în același an a fost urmat de un model monstruos de curse cu 1,8 tone de baterii și motoare electrice pe toate roțile. A fost prima mașină cu tracțiune integrală, dar și cu frâne integrale! Un an mai târziu, a sosit hibridul Semper Vivus cu două motoare pe benzină și două electrice, iar conceptul a fost păstrat în modelul serial Mixte, realizat în patru bucăți, alături de rafinări constante și lupta pentru reducerea greutății bateriei. Există o replică în Muzeul Porsche, în timp ce modelul de serie amintește de primul Mercedes în design.

Dezvoltarea s-a mutat în SUA, unde Woods Motor Vehicle Company din Chicago și Owen Magnetic, care au schimbat locația producției de mai multe ori, au oferit mașini hibride destul de utilizabile, dar foarte scumpe. Fascinantul brevet al transmisiei electromagnetice a lui Justus B. Eltz a înlocuit volanta motorului pe benzină cu un generator și un magnet, iar cu ajutorul unui motor electric a mutat roțile. Owen Magnetic a produs aproximativ 700 de mașini de lux între anii 1915 și 1922, care au rămas fără succesori din cauza prețului ridicat și întreținerea extrem de complicată. Enrico Caruso a avut un exemplar și chiar Jay Leno.

Istoria autoturismelor hybrid – Bineînțeles, internetul este plin de teorii ale conspirației și mulți sunt convinși că mașinile cu abur, electrice și hibride au eșuat din cauza unei conspirații a lobby-ului autopetrol, dar adevărul este mult mai simplu. Henry Ford a stabilit standardele, a redus producția de mașini și a produs Modelul T în cantități atât de mari încât s-a dezvoltat în întreaga lume o infrastructură de activități și servicii de sprijin pentru mașinile pe benzină. Toate celelalte au trebuit să dispară, erau prea scumpe, complicate sau depășite, pentru că nu mai existau investitori dispuși să investească în dezvoltarea a ceva care era deja perceput ca o fundătură. Prin urmare, din anii 1920, în lumea hibrizilor, înregistrăm în mare parte prototipuri și vise nerealizate. Una dintre cele mai interesante este cu siguranță Arbelul francez din 1951, cu un motor cu patru cilindri care alimenta patru motoare electrice adăpostite în roți, iar într-o versiune ulterioară în loc de un hibrid a fost conceput, din fericire nerealizat – propulsie nucleară. 

Producătorii mari au fost implicați în dezvoltare de la mijlocul anilor 1960, iar rezultatul cheie a fost un sistem de frânare regenerativă, brevetat și introdus în 1967 la Amitron, un prototip al American Motors Corporation. În anii 1960, câteva concepte hibride interesante au apărut în Statele Unite. General Motors a introdus XP-1965H, iar patru ani mai târziu, XP-883. AMC Amitron din 1967 se remarcă prin brevetul său de frânare regenerativă.

Volkswagen a transformat legendara camionetă T2 într-un taxi hibrid, sacrificând scaunul pasagerului, spațiul de sub scaunul pasagerului și o parte a portbagajului pentru a depozita bateriile – dimensiunea și greutatea erau încă o mare problemă. Unele dintre prototipuri au fost foarte atractive, cu nume mari de design precum Richard Teague.

În 1997, Toyota și Audi s-au aventurat în comercializare, cu rezultate radical diferite. Doar o sută de exemplare ale Duo-ului au reușit să vândă Audi, alegând abordarea greșită a unui drive hibrid într-o mașină care arăta ca o unitate tradițională. Japonezii și-au dat seama că noua tehnologie trebuie promovată printr-un design nou și îndrăzneț, astfel încât atât Prius, cât și Honda Insight din 1999 arătau diferit de orice altceva de pe piață.

Istoria autoturismelor hybrid – Aproape două decenii mai târziu, hibrizii dețin o parte mică, dar semnificativă a pieței și sunt oferite de mulți producători, în ciuda faptului că creșterea masei și a prețurilor nu este niciodată complet rezolvată. Stimulentele agresive ale guvernului au făcut din Japonia cea mai mare piață de vehicule hibride din lume.

Dezvoltarea vehiculelor hibride care au un motor diesel în loc de unul pe benzină a rămas mult în urmă, dar astăzi Peugeot, Citroën, Volkswagen, Mercedes-Benz, Volvo sunt deja oferite și ne așteptăm și la alte mărci, dar costul dezvoltării unei unități hibride este principalul motiv al decalajului producătorului, indiferent dacă trebuie combinat cu un motor pe benzină sau diesel. Dacă prețul nu este o problemă? În acest caz, veți acoperi cu ușurință costurile de dezvoltare, astfel încât autovehiculele moderne să aibă o unitate hibridă. Exemple clasice sunt la Ferrari, McLaren P1 și Koenigsegg Reger. Porsche 918 Spyder obține până la 279 CP din totalul de 887 CP de la două motoare electrice, dar este neobișnuit ca versiunea sa de curse a RSR să utilizeze KERS mecanic, cunoscut de noi din Formula 1. Este vorba despre stocarea energiei obținute în condensatori, dar Williams a dezvoltat un sistem de bobine care a început să fie folosit în autobuze. Ferrari a introdus o versiune experimentală a GTB 2009 cu KERS în 2010, iar Mazda a făcut un pas mai departe și a încorporat o versiune numită i-ELOOP în modelele seriale.

Istoria autoturismelor hybrid – Conceptul de vehicule hibride care sunt încărcate la o priză externă devine tot mai frecvent, fie că este vorba de stații speciale de încărcare sau electricitate obișnuită pentru gospodării. Înainte de toate brandurile celebre, hibridul plug-in a fost lansat pentru vânzare obișnuită în afara țării de origine de către necunoscutul chinez BYD Auto și este modelul F3DM, ale cărui livrări în China au început la sfârșitul anului 2008. Frumosul BMW i8 este cel mai faimos reprezentant al acestei noi generații de hibrizi plug-in și, după mulți, este un concept interesant care reprezintă viitorul mașinilor sport.