Geometria suspensiei

Geometria suspensiei

Uităm adesea cât de importante sunt unghiurile atunci când vine vorba de condus și este timpul să ne reamintim

Panta negativă și pozitivă a roților

Siguranța, manevrabilitatea și stabilitatea unui vehicul depind în mare măsură de designul jantelor, anvelopelor, suspensiilor și sistemelor de direcție care trebuie să funcționeze în armonie. Geometria suspensiei este prin definiție o dependență unghiulară între suprafața substratului și elementele sistemului de suspensie, direcție și roți ale vehiculului. La reglarea geometriei suspensiei, unghiurile la care sunt amplasate roțile vehiculului sunt măsurate și ajustate în funcție de valorile corespunzătoare definite de constructor. Reglarea se face prin deplasarea diferitelor elemente ale sistemului de suspensie și control.

Geometria suspensiei reglată corespunzător permite rotirea roților fără alunecare, blocare și pieptănare pe diferite tipuri de suporturi. Alinierea corectă a geometriei suspensiei permite o conducere sigură, o manevrabilitate bună, o durată de viață mai lungă a anvelopelor, un consum redus de combustibil și o sarcină mai mică pe elementele sistemului de suspensie și control. Alinierea geometriei suspensiei trebuie verificată la un service autorizat atunci când se instalează anvelope noi sau elemente ale sistemului de suspensie și control. Dacă se observă uzura excesivă a anvelopelor, trebuie verificată și geometria suspensiei. Întreruperea reglării geometriei apare la schimbarea distanței vehiculului de la sol, din cauza uzurii sau deteriorării elementelor sistemului de suspensie la lovirea unui obstacol solid (gaură de impact, bordură etc.).

În prezent, există două modalități de bază pentru a regla geometria suspensiei: reglați două sau reglați toate cele patru roți. La reglarea geometriei, se fac doar două puncte de reglare și măsurători numai pe roțile din față fără a lua în considerare raportul geometric al roților din față și din spate. Acest tip de ajustare a fost adesea folosit mai devreme până când sistemele de suspensie și control au atins nivelul actual de complexitate.

Blocări pozitive și negative ale roților

La reglarea geometriei suspensiei cu patru roți, se fac măsurători ale unghiului, dar reglarea se face numai pe suspensia roții din față, cu excepția cazului în care există o opțiune de reglare a geometriei roții din spate. În acest caz, geometria roților din față este reglată astfel încât roțile din spate să le urmeze pe cele din față. Dacă se reglează și geometria roții din spate, aceasta este mai întâi reglată și apoi geometria roții din față este ajustată în raport cu axa longitudinală a vehiculului. Acest tip de ajustare a geometriei este mai solicitant atât din punct de vedere financiar, din cauza orelor mai mari de muncă implicate, cât și a folosirii mai multor echipamente.

Panta roții

Panta roții este unghiul roții față de verticală atunci când este privit din față. Dacă partea superioară a roții este înclinată spre exterior, aceasta este o pantă pozitivă a roții, iar dacă partea superioară a roții este înclinată spre interior, aceasta este o pantă negativă a roții. Panta roții este utilizată ca formă de compensare datorită pantei suprafețelor drumului (majoritatea drumurilor au o pantă datorită îndepărtării fluidului de pe suprafața drumului) și a încărcăturii vehiculului.

Panta roții este ajustată cel mai adesea la aceleași valori pe ambele roți situate pe aceeași axă. În cazul în care panta roții este reglată incorect, anvelopa poate fi uzată neregulat, ceea ce face ca banda de rulare a anvelopei să fie purtată intens. De exemplu, dacă panta este setată prea mare, banda de rulare negativă va fi consumată mai mult în interior. Dacă valorile de înclinare nu sunt reglate în mod egal pentru roțile de pe aceeași axă, vehiculul va „rula” pe o latură mai bine reglată.

Exemplu al pantei transversale a osiei roții.

Panta roții se schimbă datorită deplasării elementelor sistemului de suspensie și este limitată de ghidajele sistemului de suspensie. Panta roții este afectată de arcuri slabe sau deteriorate, capetele uzate ale clemelor, elementele de suport elastice uzate sau rulmenții. De asemenea, toate intervențiile care modifică înălțimea vehiculului prin intermediul suspensiei afectează înclinarea roților.

Pe vehiculele cu tracțiune față, înclinarea roții este imposibil de reglat și, dacă este reglabilă, se reglează pe umerii oscilanți sau în locurile în care picioarele superioare ale picioarelor arcului sunt fixate pe corp. În cazul în care panta roților este inadecvată și valorile pantei nu corespund valorilor din fabrică, există posibilitatea ca unele dintre elementele de suspensie să fie uzate sau deteriorate, cu riscul de deteriorare rezultat dintr-un accident de circulație.

La rotirea volanului, se rotesc și roțile vehiculului. Roțile de direcție se rotesc în jurul axei definite de sistemul de ghidare a roților. Axa de rotație a volanelor nu este normală față de suprafața de rulare, ci este înclinată spre verticală printr-un anumit unghi. În spatele roților, se află unghiul de rotație a volanului văzut din partea laterală a vehiculului. Dacă vârful axei de pivotare este mai aproape de partea din spate a vehiculului, atunci setul de roți are o valoare pozitivă, iar dacă axa axelor este mai aproape de partea din față a vehiculului, atunci setul de roți are o valoare negativă.

Închiderea roții permite o direcție stabilă. Valorile de aliniere a roții ale aceleiași axe ar trebui să fie identice. Dacă valorile sunt inegale, vehiculul va „trage” în partea în care valoarea obturatorului este mai mică. Dacă valorile obturatorului sunt egale, dar prea negative, direcția va fi ușoară și menținerea direcției va fi dificilă. Dacă valorile obturatorului sunt egale, dar prea pozitive, direcția va fi dificilă și va tinde să iasă din mâna șoferului atunci când traversează denivelările. Alinierea roților nu afectează semnificativ uzura anvelopelor.

Alinierea roților poate fi afectată de articulațiile libere sau uzate și de bucșile de cauciuc. La fel ca înclinarea roții, multe vehicule cu tracțiune față nu pot fi reglate. Dacă valorile obturatorului nu îndeplinesc cerințele din fabrică, aceasta indică faptul că unele dintre elementele de suspensie sau de control sunt uzate sau distorsionate.

Geometria suspensiei – Panta transversală a osiei roții

Similar cu blocajul, axa în jurul căreia se rotesc roțile la rotirea volanului poate fi privită și în plan transversal, adică din partea din față a vehiculului. Înclinarea transversală a osiei roții este unghiul de rotație a roților de direcție, văzut din partea vehiculului față de verticală. Scopul schimbării unghiurilor la care se află această axă este de a proiecta greutatea vehiculului pe suprafața drumului pentru stabilitatea vehiculului. Acest unghi face ca vehiculul să se îndepărteze ușor de sol atunci când rotiți volanul într-una din pozițiile finale. În acest fel, greutatea vehiculului este utilizată pentru a readuce direcția la neutru după virare.

Dacă înclinația laterală a osiei este diferită pentru roțile de pe aceeași axă, vehiculul va „trage” la stânga sau la dreapta la viteze mici. Majoritatea dispozitivelor de reglare a geometriei suspensiei au capacitatea de a măsura panta osiei, dar nu se reglează separat. Înclinarea laterală a osiei care este diferită pentru roțile aceleiași axe, indică posibila deplasare a suportului superior al piciorului arcului sau deplasarea umărului oscilant.

Diferența de distanță între fața și spatele roților de direcție pe aceeași punte, văzută de sus, în direcția de mișcare a vehiculului, se numește retragerea volanului. Există două tipuri de retractoare, când părțile din față ale roților sunt mai apropiate una de alta decât cele din spate (numite și retragere pozitivă) și când părțile din față ale roților sunt mai îndepărtate una de cealaltă decât părțile din spate ale roților (numite și retracții negative). Reglarea necorespunzătoare va duce la uzura rapidă a ambelor anvelope în mod egal.

Pe măsură ce vehiculele cu tracțiune spate „împing” vehiculul, rezistențele vor face ca ghidajele suspensiei să se deplaseze înapoi, motiv pentru care majoritatea vehiculelor cu tracțiune spate au roți de direcție care sunt mai puțin distanțate în față decât în ​​spate. Cu tracțiunea din față, vehiculul este „remorcat”, astfel încât ghidajele suspensiei sunt deplasate înainte, astfel încât la vehiculele cu tracțiune frontală reglarea se face astfel încât roțile din față să fie mai distanțate decât cele din spate, compensând astfel mișcarea elementelor de suspensie.

Când rotiți volanele în curbe, roțile exterioare se deplasează de-a lungul traiectoriei unei raze mai mari. Ca urmare, roata interioară trebuie să se rotească la un unghi mai ascuțit decât roata exterioară.

Reglajele de retragere se fac la capetele clemelor sistemului de control. Reglajele se fac în mod egal pentru ambele roți pe aceleași axe. Dacă setările sunt diferite, volanul poate fi mutat din poziția neutră și vehiculul va „trage” la stânga sau la dreapta.